Cu drag îmi aduc aminte de recomandările mamei în privința lecturilor suplimentare. Cu ocazia aceasta vreau să-i mulțumesc deoarece m-a îndrumat pe calea lecturii, stârnindu-mi pasiunea pentru aceasta și oferindu-mi diverse sugestii ce și-au pus amprenta în preferințele mele din prezent.
Așa am ajuns să te cunosc: cu ajutorul mamei mele. La vârsta de treisprezece ani mi-a pus în mână “MELANIA și misterul din PARC”. Acum, în timp ce privesc cartea ce se află pe raftul meu preferat din bibliotecă – plin de cărțile care m-au impresionat cel mai mult- încă simt misterul acestei cărți. Îmi amintesc de acea copilă curioasă ce răsfoia cu patimă prima carte polițistă, simțind și încercând să anticipeze acțiunea. Atunci am făcut cunoștință atât cu tine, fără să știu că vei deveni una dintre scriitoarele mele preferate, cât și cu unul dintre cele mai complexe personaje – Melania. Este cel mai complex și unic personaj al tău, fiind întâlnit în șapte romane. Apreciez faptul că în fiecare roman mă impresionai cu trăsăturile noi ale personajului, fără a abuza și a le repeta, aducându-i unicitate.
Apreciez felul în care te joci cu personajele. Cu ajutorul imaginației tale bogate ai creat diverse tipologii, tipologii pe care le-am cunoscut și am încercat să le înțeleg pe parcursul fiecărei lecturi.
Poate te întrebi de ce am ales să scriu despre tine, când există foarte mulți scriitori celebri de cărți polițiste. Fiind o împătimită a acestui tip de romane, am citit cărți scrise de diverși autori, însă tu ești printre singurii autori cunoscuți de mine ce își lasă amprenta în romanele scrise. Evoci societatea actuală cu luciditate, cu multă exigență, având capacitatea de a spune lucrurilor pe nume chiar și dacă aceasta presupune destrămarea iluziilor.
Unele surse te numesc “Agatha Christie a României”; acest lucru îmi stârnește interesul de a-ți citi romanele în continuare și de a nu mă opri la unul singur, și, nu în ultimul rând, de a căuta mai multe informații despre tine. Am citit într-un interviu următorul răspuns : “Sunt un om care știe să ia bucuria de la viață, să savureze momentul. Adică, mie nu-mi trebuie să ningă azi ca să-mi dau seama că ieri a fost frumos. De tânără și până mai încoace mi se întâmplă să mă trezesc dimineața fericită, numai pentru faptul că exist. Sunt o fire optimistă.” Acesta mi-a deschis ochii și am învățat că tu nu ești valoroasă doar pentru romanele tale, ci și pentru personalitatea ta remarcabilă. În ciuda vârstei, știi să te bucuri de viață, cu ajutorul unui suflet mereu tânăr și deschis.
Un lucru impresionant, caracteristic romanelor tale, este finalul cărții. Acesta este condimentat de cuvintele tale ironice sau calde, ce aduc cele mai spectaculoase întâmplări în cotidian, lumea reluându-și vechile obiceiuri. De asemenea, în unele interviuri am ascultat entuziasmată cum povesteai despre sursa ta de inspirație. Personajele pe care le dezvolți cu un talent extraordinar sunt inspirate din viața reală. Ai o gândire spontană și o imaginație bogată, trăsături demonstrate de operele tale valoroase. Ideea celui mai cunoscut roman al tău “Cianură pentru un surâs” ți-a venit pe scaunul de la stomatolog. În timp ce asistenta pregătea plombele, ți-ai imaginat “crima perfectă”: asistenta putea pune cianură în plombă, iar tu puteai muri departe de locul crimei și criminal în timp ce mâncai. Și cum nu există crimă perfectă, ai creat și personaje precum Minerva, care, deși sunt în impas, găsesc mereu rezolvarea cazurilor prin cele mai ingenioase metode, metode create de tine.
În timp ce scriam rezumatul altor interviuri, am simțit un ușor sentiment de invidie. Aș fi vrut să fiu eu cea care îți punea toate aceste întrebări, aș fi vrut să te cunosc, să aflu mai multe lucruri despre tine – autoarea mea preferată de romane polițiste.
Comentarii recente