Răspunsul
publicat de Mădălina Ciobanu în Arhitectura de silabe, Proză la 12. Iul, 2010 | Comentarii oprite
Se văd razele lunii prin geamul întredeschis. Am avut o zi obositoare şi totuşi nu pot dormi, mă gândesc la întrebarea adresată cândva de Dragoş Mihai, revenită ieri în minte din cauza unei întâmplări bizare. Mergând cu un mijloc de transport în comun (se numeşte aşa pentru că aici este locul ideal unde poţi întâlni [...]
Rezolvarea oricărui impas
publicat de Mădălina Ciobanu în Arhitectura de silabe, Proză la 28. Mai, 2010 | 4 comentarii
Un domn îmbrăcat în pantaloni gri. Purta o camaşă albă în carouri. Se asorta cu o cravată subţire şi o curea bleumarin. Privea cu albastrul irişilor pe geam… În primăvară, pe o bancă, lângă terenul de joacă un copil se bucura de îngheţata sa la cornet, îngheţată de căpşuni. După savurarea ei rămase aţintit cu [...]
(re)Naşterea unei pietre
publicat de Ioana Abuzuloaie în Arhitectura de silabe, Proză la 17. Mai, 2010 | 9 comentarii
O carte. Cana de cafea peste o petală de lalea creaţă. Liliacul. Ciocolata. Scrisoarea ta. Toate se iubeau pe măsuţa din faţa mea, însă eu îmi legănam sufletul în scaunul de măr, prevestitor de scorţişoară. Suflet, Am rupt foi şi am rescris nopţi la rând ca să pot măcar titlul să-l scriu cu delicateţea ta. [...]
De-a nebuniei
publicat de Ioana Abuzuloaie în Arhitectura de silabe, Proză la 26. Apr, 2010 | 8 comentarii
Se spunea că mă îmbătasem cu primăvară şi totuşi eram udă de ploaie tomnatică şi rece. Îmi alergam paşii către o staţie de tramavai în care toţi erau uscaţi, nepătaţi de patima norului. Eram atât de grea şi apa sărea în jurul meu la fiecare acord dezorientat al unei singurătăţi bizare..erau tonuri înalte şi dansai [...]
Memorii bătute în stradă cu pietre noi
publicat de Ioana Abuzuloaie în Arhitectura de silabe, Proză la 20. Apr, 2010 | 3 comentarii
Cu o minte cu aripi care tind să atingă cerul şi cu un suflet agăţat mereu de poveşti memorabile din trecut şi de arome vechi, reuşeşti destul de repede să rămâi agăţat într-un secol cu mult îndepărtat, ba mai mult, îmbrăcată într-o rochie care săruta pământul şi îşi agăţa dantelă în colţuri de vânt. Tu, [...]
