By Andreea Grigorovici on 27 iulie 2011
Te-am căutat prin infinit de particule de suferinţă şi te-am găsit când credeam că nu o să te găsesc vreodată…Ţi-am sărutat ochii şi încă nu pot să cred că ţi-ai deschis pleoapele pentru mine. Te ştiu lângă mine şi nu vreau să te pierd, dar simt că ceva greşit tot voi face… Îmi scot oja [...]
Articol scris în categoria Arhitectura de silabe, Proză | Etichetat andreea grigorovici, chip, el si ea, gânduri, imagini, pierdere, portret, romantism, sentiment
By Ioana Abuzuloaie on 16 mai 2011
Share„Eu sunt un strop de suflet […]” (Lucian Blaga – Lacrima și raza) Cred că aş fi fost în stare să stau cu pagina albă, scrijelită-n nimic zile, săptămâni sau poate chiar luni întregi. – Un elevator, vă rog! Astăzi extragem cuvinte. Stau pe holul limbii de ceva timp şi mi-e să nu se [...]
Articol scris în categoria Arhitectura de silabe, Proză | Etichetat apoteoza, cafea, el si ea, femeie, fum, gânduri, Ioana Abuzuloaie, iubire, nesiguranta, pian, suflet, tigara |
By Georgiana Porușniuc on 11 mai 2011
ShareŢi-am împrăştiat caracteristicile peste tot…am vorbit vrute şi nevrute, de toţi şi de toate. Mi-am dorit imposibilul din posibil şi am reîncarnat fericirea într-un chip nevăzut de inger…al tău. Mi-am îmbibat cămaşa în esenţe de migdale spiralate şi am uscat-o răsuflând prin ea ca prin vis. Am aruncat esenţa în ghiveciul unei flori de mai [...]
Articol scris în categoria Arhitectura de silabe, Proză | Etichetat blestem, el si ea, gânduri, georgiana porusniuc, impas, nesiguranta, romantism, sentiment, suflet, ura
By Elena Druţă on 15 martie 2011
ShareÎmi imaginam că nu voi trece niciodată peste iluzia în care trăiam. Dar acum sunt sigură că nu pot trece atât de uşor. O picătură de parfum din părul meu nu dispare de un timp îndelungat şi totuşi nu mă pot sătura de acest vis care mă frământă de fiecare dată când, accidental, îmi ating [...]
Articol scris în categoria Arhitectura de silabe, Proză | Etichetat dimineata, druta, elena, matinal, somn |
By Mădălina Ciobanu on 2 martie 2011
Clipesc. Deschid ochii și te văd. Zâmbești la fel ca ieri, cu același zâmbet ironic, care îmi amintește de discuțiile neterminate . Cândva mi-ai propus să construim împreună o barcă. Am acceptat. A fost prima dată când nu am întrebat de ce. Tu alegeai cu mare atenție materialele pe care le vom folosi: „Acestea nu [...]
Articol scris în categoria Arhitectura de silabe, Proză | Etichetat barca, madalina ciobanu, maturitate, speranta, sprijin, viata |
Comentarii recente