Georgiana Porușniuc
Inspiraţie divină
Mi-am amintit puţin ceva ce am uitat să îmi amintesc. Aşa că am preferat să uit… Mi-am amintit de tine şi de el. “El” fiind tu şi “tine” fiind muza (tot tu) care, de ceva timp, tind să cred că face unele gesturi în mod anormal de intenţionat. Reuşeşti să faci câte o prostie evidentă […]
Poză de om mare!
Azi am o stare ciudată. Şi nu e din cauza ta. Cred…deşi e posibil ca tu să fii cauza. Încă îţi simt atingerea fină a mâinilor tale pe obrajii mei care, între timp, s-au înroşit şi care mai vor. A simţit şi sufletul care tresaltă de fiecare dată când îşi aduce aminte; mai mult: se […]
Revoltă
Mă gândeam că ar trebui să trec de la proză la versuri. Versuri dictate de unghii nemachiate cu şiraguri rare de suflet… versuri pentru tine, în care să rimeze fiecare sentiment al meu, cu fiecare pată de culoare de pe aripile fluturilor din stomac. Cei care îşi fac simţită prezenţa ori de câte ori îţi […]
Comentarii recente