Aroma unei clipe eterne
Suflarea lui caldă m-a trezit din amorţeală. Am deschis ochii şi m-a izbit lumina dimineţii de iarnă. Ninge. Ningea calm, cu fulgi imaculaţi şi la fel de etern ca şi seara în care el mi-a întins mâna. – O cafea? Zâmbet cald, o expresie proaspătă. Uneori mă simt ruşinată că sunt o leneşă şi îl […]
De-a nebuniei
Se spunea că mă îmbătasem cu primăvară şi totuşi eram udă de ploaie tomnatică şi rece. Îmi alergam paşii către o staţie de tramavai în care toţi erau uscaţi, nepătaţi de patima norului. Eram atât de grea şi apa sărea în jurul meu la fiecare acord dezorientat al unei singurătăţi bizare..erau tonuri înalte şi dansai […]
Comentarii recente