Încerc să mă ascult din interior. Să dau la o parte visele, să visez dorinţe şi să-mi doresc imposibilul. Aş ţine timpul de mână şi aş sta pe loc; să stea şi el. Mi-aş scutura cămaşa de praf să mă simt „ca nouă”.
Aş alerga spre orice mi-ar oferi senzaţia că trăiesc. Aş mai ţine timpul şi i-aş spune ce simt. L-aş ruga să îmi fie fidel. Aş arunca momentele triste departe. Nu voi da drumul la timp să nu îl pierd, să nu mă piardă. Astfel, voi şti că s-a ţinut de cuvânt. Aş dansa în mod inutil pe poezii. Poezii fără rimă; paşi fără ritm, ritm fără suflet, suflet fără suflu. Aş anunţa cuvintele înainte să le scriu dar am lucruri mai importante de făcut: să mă ascult…din interior. I-aş deschide trecutului; l-aş minţi frumos închizându-i uşa „în nas”, fără să mă simt…vinovată.
Sufletului, i-aş permite să vadă ce vreau-nu are ochi, i-aş permite să audă ce doresc eu- nu are urechi, l-aş lăsa să simtă ce simt dar mi-e teamă: să nu îl doară. Tot lui, i-aş promite că în viitor, mă voi cuminţi. Nu aş gândi ceva anume, aş pune în practică. Aş asculta aceeaşi melodie la nesfârşit până când mi se întipăreşte în suflet, să nu o mai pot şterge de acolo. Aş da timpului ocazia să se întoarcă şi să o ia nebuneşte la fugă, să îi pierd urma…nu vrea! Atunci o să îl mai ţin o perioadă, atât cât vreau.
Aş mulţumi pentru fiecare sunet ce îmi este adresat, s-ar simţi prea bine. Aş aşterne granule de fericire în fiecare colţ al camerei în care stau, dar va trebui să aspir. Aş păşi lacom sărutând pământul cu tălpile până când aş ajunge să fug de acea imprudenţă care mă va urmări mereu. Aş râde nepăsătoare dacă m-aş împiedică şi aş plânge dacă mi-aş răni inocenţa. Aş certa copilul din mine când s-ar lăsa convins să facă vreo năzbâtie. Mă gândeam…ce-ar fi dacă aş obliga timpul-pe care îl ţin de mână, de ceva timp- să meargă pe contrasens?! Ar ajuta la ceva?
Aş scutura cerul până când va ploua cu stele. Aş privi apoi, veselă, cum fiecare îşi concentrează nechibzuit forţele în cele care cad.
Aş colora inimile în cuvinte. Cuvinte scrise cu o măiestrie ca a unui artist. Aş da câte o nuanţă la fiecare literă care m-ar ajută să exprim…să exprim. Aş vizita strigătele de ajutor oferite de adâncul sufletului. Aş zgâria apa cristalină din cana în care obişnuiesc să beau cafeaua mea cu lapte doar pentru a o tortura.
Aş ruga cerul să îmi picure stropi de suflet: pentru totdeauna.
Comentarii recente