O altă trupă norvegiană de doom metal, The 3rd and the Mortal nu este foarte cunoscută. De fapt, nu am întâlnit niciun amic sau cunoştinţă care să îi asculte sau să ştie de existenţa lor. Am auzit de ei de la fratele meu, mi s-a părut interesantă şi am ajuns să ascult discografia lor din când în când. Prima melodie pe care am auzit-o a fost Sear Me, care mi-a stârnit interesul să mai caut câteva pe youtube (unde, de altfel, melodiile lor nu au prea multe vizualizări).
Trupa a fost fondată în 1992 de către Rune Hoemsnes (tobe), Finn Olav Holthe (chitară acustică/electrică, clape), Geir Nilssen (chitară acustică/electrică, clape), Trond Engum (chitară acustică/electrică) şi Kari Rueslåtten (vocalist, chitara acustică/electrică), cu ideea de a combina preferinţele muzicale variate ale fiecăruia şi a extrage din acest parteneriat ceva cu totul neobişnuit. Muzica acestora se încadrează în genurile precum atmospheric doom metal (primele materiale), gothic metal, în continuare experimentând cu elemente de jazz, folk, progressive rock şi electro. Trupa a fost prima care a combinat atâtea genuri de muzică, la fel a fost una dintre primele care a folosit vocea feminină în piesele mai „agresive”, această idee fiind preluată mai târziu de trupe precum Nightwish, Folowing Tears şi The Gathering. De asemenea, trupa Agalloch i-a citat drept o sursă de inspiraţie.
Primul album demo, The 3rd and the Mortal apare în 1993, fiind urmat de Sorrow (1994), iar în acelaşi an apare şi Tears Laid in Earth, după lansarea căruia solistul Kari Rueslåtten părăseşte trupa pentru a face carieră solo. După plecarea acestuia, noua solistă şi clăpară a trupei devine Ann-Mari Edvardsen, care va părăsi trupa în 1997. În 1995 trupa lansează albumul Nightswan, iar în 1996 Stream şi Painting on Glass, acesta, alături de In This Room (1997)reprezentând, după părerea mea, cel mai reuşite albume ale trupei.
În 1997 trupa îşi opreşte activitatea până în 2002 , revenind cu forţe noi, dar care, se pare, nu au fost de ajuns. Se schimbă şi componenţa trupei, astfel noul basist devenind Frank Stavem, Rune Hoemsnes – baterist, iar solistă – Kirsti Huke. În acelaşi an trupa vizitează într-un turneu Mexicul, Germania şi Olanda, având ca repertoriu materiale din albumele Memoirs (2002), EP’s and rarities (2004) şi Project Bluebook (2005) care nu m-au impresionat, în primul rând prin noua voce, care nu se compară cu fosta solistă (aceeaşi impresie o am despre Nightwish fără Tarja). În al doilea rând, schimbarea stilului trupei de la doom la electro mi se pare stupidă, deoarece pentru mine The 3rd and the Mortal era o trupă serioasă şi ultimele lor sforţări de a face ceva calitativ au eşuat.
Trecând peste schimbarea radicală din noul mileniu, trupa rămâne una dintre cele mai complexe, din punct de vedere muzical. Fanii continuă să afirme că The 3rd and the Mortal nu poate fi inclusă într-un gen muzical, deoarece aceasta combină elemente foarte diferite, membrii trupei având ca surse de inspiraţie death metalul, precum şi trupe ca Pink Floyd, King Crimson, David Sylvian sau Sting. Formaţia este cunoscută şi prin faptul că are trei chitarişti – Geir Nilssen, Trond Engum şi Finn Olav Holthe.
Comentarii recente