Articol realizat de Diana Lazăr şi Alexandra Scripcaru
“Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”
[Mihail Sadoveanu]
Ziua de 1 Decembrie are, în inimile românilor, un loc special, deoarece aceasta este ziua în care am fost recunoscuţi ca un singur popor… poporul român.
În anul 1918, la 27 martie , Basarabia revenea la Patria mamă, la 28 noiembrie a venit rândul Bucovinei, urmând ca, la 1 decembrie, la Alba Iulia, votul Marii Adunări Naţionale, să ajute la realizarea visului naţiunii române: desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Atunci poporul român a demonstrate că este mai puternic decât orice govern sau partid însetat de putere şi şi-a adunat puterile pentru a da viaţă aspiraţiei sale: statul naţional. Adunarea de la Alba-Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în acea zi pentru a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor.
Ziua de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României este stabilită de Constituţia din 2003, fiind adoptată anterior la 31 iulie 1990.
Însă, odată cu trecerea timpului, toate îşi pierd din intensitate. La fel s-a întâmplat şi cu 1 decembrie, care nu este văzută de toţi ca o sărbătoare adevărată, care să ne implice într-un sentiment comun şi festiv. În trecut, această zi avea o însemnătate strict istorică, fiecare român simţea că este ziua lui, însă, în zilele noastre, aceasta a devenit mai mult comercială. Românii au uitat “Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman” şi, în loc să future tricolorul cu mândrie, aceştia merg la concerte, petreceri etc.
Unde se află spiritul român?!
“Patriot eşti dacă faci, nu dacă vorbeşti. În momentul în care ai căscat gura să afirmi asta, patriotismul … a murit.”
Comentarii recente