Credeai că o să-ţi meargă, nu? Ai presupus că o să fie simplu să umbli din floare în floare, fără să-ţi pese de ce laşi în urmă. Te atrăgeau, le fermecai, te simţeai bine, le minţeai, te plictiseai şi apoi le părăseai. Părea totul foarte clar, totul era însemnat şi trebuia bifat. Era usor pentru tine, iar pentru ele…, ei bine, pentru ele era groaznic, dar nu era problema ta, asa cum îţi tot repetai mereu. Ai început să te plictiseşti să fii aşa, dar îţi era greu să ieşi din zona ta de comfort, aşa că ai continuat…, ai continuat până în ziua când m-ai întâlnit pe mine. Ţi-am dat lumea peste cap, ţi-am inversat tot ce ai însemnat până acum şi le-am făcut să pară nesemnificative cu o uşurintă care te-a lăsat confuz. Ştiam că eşti un jucător, dar se pare ca ţi-ai întâlnit antrenorul. Roata se întoarce, în caz că nu ştiai. Te-am urmarit atent în vise şi te-am prins distrugând lacătul care te ţinea departe de amintirile cu noi. Ţi-e dor, nu-i asa? Simţi mirosul serilor de vară îmbibate de parfumul meu puternic şi tutunul ţigărilor tale. Fugi spre ieşire hotărât să continui viaţa pe care ai dus-o nu cu mult timp înainte şi promiţi solemn să nu te mai întorci niciodată în locul care îţi aminteşte de mine, de noi, de ceva ce n-ai mai trăit până atunci. Te chinui să încui acea uşa cu indiferenţă, dar îţi încalci promisiunile şi te întorci în trecut în fiecare seară, acolo unde îţi era cel mai bine. Prezentul doare, viitorul e nesigur, nu-i aşa?
Comentarii recente