Vlad Melnic
Plecare
Se întrevede un nou drum… Şi totuşi nu-l poţi uita pe cel vechi, nu-l poţi rupe din caiet ca pe o ciornă pentru rezolvarea unui exerciţiu. E mai mult decât o ciornă, dar trebuie rupt – nu-l rupi, ramâne agăţat în tine, ca o creangă ruptă din trunchiul unui copac, ca un umăr dizlocat, ca […]
Scrisoare către mine însumi
Dragă Suflet!?… Nu-mi eşti „dragă” şi nici „drag”, dar mărturisesc că mi-a fost dor de tine. Fără ezitare, îţi spun că din sinapse am ajuns să am circuite, din fapte – instrucţiuni şi din dorinţe – fişiere de ieşire cu DA sau NU, căci totul şi-a pierdut nuanţa. În acest loc în care […]
Moartea … ca o punte
Aşa priveşte omul creştin moartea, ca o punte spre infinitatea necondiţionată, adică spre eternitate. Fară bariere temporale şi fară alte legi în afară de cea Dumnezeiască, viaţa de dincolo reprezintă apogeul vieţii orcărui creştin. La fel a fost şi pentru unul dintre oamenii cu adevărat valoroşi, despre care tinerii ştiu prea puţine, poate, un creştin […]
Comentarii recente