Spaţii cromatice ale confesiunii (IV)
De ce simt oare oamenii nevoia de a împărtăși totul celor din jur? Să fie din cauză că vor să împartă cunoștințele lor proprii cu cei din jur? Puțin probabil… Vor să arate ce știu? S-ar putea. Se poate că o fac din cauză că se simt bine când împart bunele și relele cu altcineva? […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (III)
Confesiunea, ca element esențial al romantismului, reprezintă universul în care ființa există în forma ei adevărată, pură şi independentă. Spaţiul pe care-l ocupă este un spaţiu total diferit de celelalte existențe, rupt de realitate şi cufundat în sentimentalism. Culoarea este cel mai pertinent spaţiu pentru naşterea unei confesiuni, dându-i toate cele necesare pentru a avea […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (II)
Unul dintre marii intimiști ai literaturii române, Perpessicius, scrie direct, cum simte, își alege temele din imediata experiență. Volumul Scut și targă conține multe poezii cu subiecte de război scrise detașat. Din categoria acestor creații face parte și poezia Brancardier, în care sub un aer de falsă superficialitate este ascunsă emoția profundă. În poezia Brancardier […]
Comentarii recente