Stropi de vină…
M-am săturat să tot scriu despre fantasme transparente transpuse cu prea mult tact în suflete. Mi-am dorit cândva să mă pot opri din a simţi emoţii nedefinite, din a-mi simţi inima luându-se la întrecere cu aripile fluturilor din stomac orbiţi de obsesii imperfecte. Îi îngrijesc cu mare responsabilitate, cu speranţa că îşi vor lua zborul […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (IV)
De ce simt oare oamenii nevoia de a împărtăși totul celor din jur? Să fie din cauză că vor să împartă cunoștințele lor proprii cu cei din jur? Puțin probabil… Vor să arate ce știu? S-ar putea. Se poate că o fac din cauză că se simt bine când împart bunele și relele cu altcineva? […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (III)
Confesiunea, ca element esențial al romantismului, reprezintă universul în care ființa există în forma ei adevărată, pură şi independentă. Spaţiul pe care-l ocupă este un spaţiu total diferit de celelalte existențe, rupt de realitate şi cufundat în sentimentalism. Culoarea este cel mai pertinent spaţiu pentru naşterea unei confesiuni, dându-i toate cele necesare pentru a avea […]
Comentarii recente