Soartă
De ce sunt trist și amorțit când chiar și luna Din sidefia pelerină ce țărmul său de sus o înconjoară Îmi luminează calea prin a frunzelor cunună Ce-mi stau în față hipnotizându-mă cu-a lor otravă Ce merită sorbită? De ce nu văd străluciul fin al ierbii Ce ca-n oglindă se îmbată din duhul cald din […]
Frumoasele străine – lumea între sublim și grotesc
(recenzie la volumul Frumoasele străine, de Mircea Cărtărescu, editura Humanitas, București 2010) Deși poate părea o afirmație riscantă, nu am citit altceva scris de Mircea Cărtărescu înainte de a-mi cădea în mână volumul Frumoasele străine, al cărui titlu m-a dus cu gândul la cu totul altceva decât avea să înțeleg mai târziu, în timpul lecturii. […]
O nimfă printre pământeni
Se aranja în oglinda mare, crăpată puţin, din colţul camerei ce avea un aer vetust. Îşi dădea buzele pline cu rujul roşu aprins de focul pasiunii şi folosea apa de colonie ce miroase strident a liliac, floarea ei preferată. Lângă biblioteca unde zăcea o singură carte, cu paginile zdrenţuite ce încă păstrează parfumul trandafirului ofilit […]
Comentarii recente