Soartă
De ce sunt trist și amorțit când chiar și luna Din sidefia pelerină ce țărmul său de sus o înconjoară Îmi luminează calea prin a frunzelor cunună Ce-mi stau în față hipnotizându-mă cu-a lor otravă Ce merită sorbită? De ce nu văd străluciul fin al ierbii Ce ca-n oglindă se îmbată din duhul cald din […]
Puncte de suspensie pentru trup…
Nici măcar nu ştiu… Ce să scriu. Ieri ploaia mă iubea nebuneşte. Mă săruta încet pe umeri, părea că nici n-o simt. Îmi căzuseră şi tocuri. Şi rochie. Şi păru-mi lovise spatele. Greu, plin cu sărutări ude, lăsându-mi urme de bici pe pielea-mi buburuze. Parcă apa curgea nu din cer, ci din tâmple. Alerga încet […]
Comentarii recente