O altă etapă importantă este intrarea la liceu, unde face “un salt calitativ… în jos […] de la nivelul mediu spre bun[…] am ajuns la unul mediocru spre rău”. Una din materiile problemă este bineînţeles matematica, dar cea cu adevărat dezastruoasă este franceza, la care se află doar la un pas distanţă de corigenţă.
Odată trezit fiorul dragostei în el, acesta începe să caute în jurul lui prototipul de prietenă perfectă, dar are şansa să descopere un nou tip de persoană, şi anume pe Lucreţia, o fată de bani gata care îl foloseşte doar pentru a mai ieşi din casă, naratorul descoperind ulterior că prietenul ei era plecat în acele zile.
Deşi până în acel moment al vieţii părinţii lui mai avuseseră discuţii în contradictoriu, el nu s-a aşteptat niciodată ca ei să divorţeze şi mai ales ca mama sa să fie aşa ”slabă de înger”, având până şi dorinţa de sinucidere la aflarea veştii. Datorită doamnei Ica protagonistul reuşeşte să-şi salveze mama, în ciuda faptului că aceste lucruri îl marchează destul de puternic.
Întors la ţară pentru vacanţă îşi mai încearcă o dată norocul cu Zoe, dar inima lui bate pentru Amalia, aceasta urmând să fie iubita lui pentru întreaga vară. La sfârşitul vacanţei se desparte de ea sub motivul că “trăirea a fost atât de intensă[…]că ajunseserăm la secătuire”. Din cauza momentelor tensionate trăite alături de Amalia, el recunoaşte pentru prima oară că se bucură de începerea şcolii. După un timp anunţat fiind că bunica lui murise, merge la înmormântare unde are reacţia de a sări în groapă, aceasta fiind neaşteptată ţinând cont de comportamentul lui de până atunci. A suferit mult după ea, dar în acest timp o puştoaică, numita Irinel, fără ca naratorul să realizeze, se îndrăgosteşte de el aşa de tare că nici măcar nu mai vrea să mănânce după ce dânsul se întoarce la oraş. Din fericire protagonistul vorbeşte cu dânsa şi totul revine pe făgaşul normalului.
Reîntors pentru praznicul bunicii, naratorul are ocazia să participe la marea revoluţie din sat împotriva comunismului. Deşi tatăl lui îl certă că şi-ar fi putut pierde viaţa, acesta se simte extrem de entuiziasmat de poznă, mai ales la auzul marii veşti, şi anume că democraţia a caştigat. Acum era liber şi avea atât de multe planuri încât nu ştia cu ce să înceapă.
Cea de-a doua parte a romanului prezintă aventura protagonistului în America şi diferitele job-uri pe care este nevoit să le facă pentru a supravieţui. Deşi pleacă din România cu planuri mari, odată ajuns acolo realizează că nu este atât de uşor să-ţi întemeiezi propria afacere pentru a deveni milionar. El trece de la falsificator de obiecte sfinte la constructor, acestea făcându-le pentru Steve, până la bonă în Florida unde într-adevar îi merge mai bine datorită stăpânilor mai înţelegatori. Plictisit de toată monotonia pleacă cu banii agonisiţi…undeva…mai exact în Boston, Massachusetts. Ajuns aici se simte destul de singur şi de aceea se hotărăşte să o cumpere pe Eva, o păpuşă gonflabilă.
Tot în Boston se înscrie din nou la nişte cursuri la universitate, iar acolo îl cunoaşte pe Iuri, un rus venit cu bursă, care apreciază extrem de mult naturalul. El organizează o “călătorie” în natură alături de trei băieţi, printre care şi naratorul, şi trei fete, pe care vrea să-i înveţe să fie liberi, mai mult sau mai puţin ca oamenii preistorici. Datorită unei fetei mai ciudate din grup protagonistul îşi găseşte o nouă locuinţă alături de Gamal, un student arab. Cei doi nu se prea înţeleg, arabul ”aruncându-i” puiul de raţă sălbatică pe John Frogerty. În tot acest timp naratorul are diferite aventuri amoroase, dar nici una nu este semnificativă.
Finalul cărţii este la fel de instantaneu ca şi începutul, aceasta terminându-se cu decizia protagonistului de a se întoarce în România, atât datorită dorului de ţară cât şi a sentimentelor faţă de Amalia.
Aşa cum se poate observa cartea Dezmăţ în unu este într-o proporţie mai mare sau mai mică o interpretare asemanatoare cu a operei Amintiri din copilarie de Ion Creangă, fiind o variantă mai actualizată. Prin simplitatea peripeţiilor şi a subtilităţilor ce fac apel la atenţia cititorului, împreună cu modul deosebit de a face comicul, prin sintagme tradiţionale româneşti, această operă se încadrează în circuitul cărţilor obişnuite, dar care, după lecturare devine un adevărat succes literar. Consider că m-am regăsit în mare parte din aventurile acestui roman şi de aceea mi-a facut o deosebită plăcere să-l citesc.
Comentarii recente