Petrică Druţă
Vidma
Ești vipera Edenului în care adoram; Eu viața ta meschină pe care ți-am lasat-o Și năboit de fericire, mușcat de tine mă lăsam Și tu cu ochi avizi, mușcai din mine necurato! Cu pleoapele lăsate, în fluviul plăcerii Uitând de tot ce este sfânt – te contemplam… Erai ispita fariseică a nopților reverii Purtat de […]
Soartă
De ce sunt trist și amorțit când chiar și luna Din sidefia pelerină ce țărmul său de sus o înconjoară Îmi luminează calea prin a frunzelor cunună Ce-mi stau în față hipnotizându-mă cu-a lor otravă Ce merită sorbită? De ce nu văd străluciul fin al ierbii Ce ca-n oglindă se îmbată din duhul cald din […]
Stare-n fulgi de nea
Şiret, cu ochi iscoditori, A ta privire o râvnesc Mă amăgesc de mii de ori Eu în păcatul strămoşesc. În foşnetul frunzelor de nea Te visez. Zâmbeşti copilăros, în treacăt Şi-n partea mea nici nu te-nclini Iubirii mele de sub lacăt Nici nu răspunzi… nici mă alini… Ci treci alături, atingând Doar trotuarul îngheţat. […]
Comentarii recente